Mă-ntreb, câți o să rămână
Când vin lupii răi la stână?
C-atunci când cad la pământ, obosit, nu mai văd pe nimeni
Și când renasc din cenușă, apar toți să dea praful de pe mine.
Când am plecat de-acasă, n-am știut că ies în junglă
Și mi-am luat-o pe la inimă grav, atât de mult cât să-mi ajungă
Și tot nu m-am oprit, acrit, când am gustat dezamăgirea
Sau cine stie?! Cred c-am incurcat-o cu onoarea, cinstea sau iubirea
Oamenii vin, oamenii pleacă, toti se iubesc până se sapă
In gura se f*t, apoi se-mpacă, rămân eu cu mine, când lupii m-atacă
Și nu vreau nimic, am devenit ca gheața,
Nu mai vreau soare, sunt una cu ceața,
Nu vreau castele, ca stelele pier
Tunete și nori, când mă ridic la cer.
Mă-ntreb, câți o să rămână
Când vin lupii răi la stână?
C-atunci când cad la pământ, obosit, nu mai văd pe nimeni
Și când renasc din cenușă, apar toți să dea praful de pe mine.
Viața mi-a lăsat în ochi multe cicatrici și mi-a dat semne
Nu m-a vindecat, că n-am invățat cine-i om și cine-i vierme
Și-am dat cu dragoste în acei câini, când iși arătau mânia,
Că le-am căutat scuze cum c-așa sunt câinii și d-aia-mi vor felia,
Ura
Pleacă din cuget, pleacă din cap,
Pleacă din înger, devine drac,
Pleacă din ochi, iese pe gură
Pleacă din dragoste, devine ură
Și mă-ntreabă sufletul câte mai duc,
Când văd ca-năuntru de tot mă usuc
Mi-arată că oaia devine lup,
Mi-arată că oaia bună devine lup!
2x
Mă-ntreb, câți o să rămână
Când vin lupii răi la stână?
C-atunci când cad la pământ, obosit, nu mai văd pe nimeni
Și când renasc din cenușă, apar toți să dea praful de pe mine.