Nu ne naştem bătrâni,
ci ne naştem copii;
ce aproape de noi e lumina!
Şi la şcoală, de mici,
mergem singuri pitici,
ce aproape de noi e lumina!
Creştem mari mai apoi,
învăţăm lucruri noi;
ce aproape de noi e lumina!
Şi, prieteni, apoi,
vine dragostea-n doi;
ce aproape de noi e lumina!
Furişaţi printre ploi,
scriem triste scrisori;
ce aproape de noi e lumina!
Lacrimi cad uneori
cum petale de flori;
ce aproape de noi e lumina!
Ne trezim într-o zi
noi cu proprii copii;
ce aproape de noi e lumina!
Şi când steaua de vis
iată, tristă, a nins...
ce departe de noi e lumina!...
Mai rămâne din noi
acest cântec, şi-apoi
căutăm printre stele lumina!...