Andra:
Lume, lume, soro lume,
Lume, lume, soro lume,
Când să mă satur de tine,
Când să mă satur de tine,
Lume, soro lume?
Când s-o lăsa sec de pâine
Și păhăruțul de mine,
Lume, soro lume.
Poate-atunci m-oi satura,
Poate-atunci m-oi satura,
Când o suna scândura,
Când o suna scândura,
Lume, soro lume.
Când m-or băga în mormânt,
Și n-oi mai fi pe pământ,
Lume, soro lume.
Cabron:
Lumea e rea, da’ fără ea-i mai rău,
Am scris în zeci de rânduri,
Dar niciodată nu i-am scris o odă
Fiind rupt de gânduri.
Lumea, frumoasa mea,
Toată lumea îmi zicea,
Ai grijă cu ea că-i mare curva și îți va plăcea,
Și mi-a plăcut le fel cum le-a plăcut și lor,
Dar, de-o vreme, am început să-i dau verde de semafor.
Să plece și să mă lase ușor
Pân-o fi să zbor
Și să aștepte s-o chem eu,
Când o fi să mor.
Andra:
Când o suna scândura,
Când o suna scândura,
Lume, soro lume.
Când m-or băga în mormânt,
Și n-oi mai fi pe pământ,
Lume, soro lume.