Azi la noi în sat îi sărbătoare pentru tăţi,
Nimeni nu rămâne acasă, peste tăt lacăţi.
Lasă lumea să-nțeleagă că eu îs plecat,
Cu băieţii mă-ntâlnesc la club, în sat.
Eu ieu tara şâ ghitara, restul tăt să ie,
Zina n-are ce aduce, dar e' vine e'.
O mai ie şî pe Luluţa, ghine c-o putut,
Ghiţă vini cu căruţa şi am dispărut.
Dealu-i mare da' ca calu' nimeni nu-i,
Când ajungem în pădure, jin îi dăm şi lui,
Dar mai am ceva cu ce să ne distrăm:
Calu-l las să pască iarbă, noi am s-o fumăm.
Stăm cu tăţii grămăjoară, focu' face fum,
Uite-o cioară care zboară, d-amu-i în ceaun.
Jinu' curge-ncet din tară, lunecă pe gât,
Eu mă spijin în ghitară şî ceva mai cânt.
Când mă uit, da' d-amu Ghiţă cu Luluţa lui,
Ce-o făcut, da' între dânşii loc deloc nu îi.
Da' şi Zina-mi face semne. Asta o-nsemnat
Să ne ducem după lemne. Gata, am plecat.
Noaptea-i ca-n poveste, cum o dat' o fost :
Tu - Ileană Cosânzeană, da' io - Făt-Frumos.
Nu mai zic de Ghiţă cu Luluţa lui,
Nu-i aşa poveste-n lume, pur şî simplu nu-i.
Cântă cucu' în pădure, eu îi zvârl dolari,
Lu' Luluţa-i cată mure Ghiţă prin tufari.
Zina îmblă cu pocalu', vrea să-l vadă plin,
Eu mă duc să caut calu' şî mă-ntorc cu jin.
Da' cu mine ieu chitara, calului să-i cânt,
Să-nţeleagă murgu' graiul, l-aş vedea plângând.
Da-i promit că când ne-ntoarcem, rup din portofel
Şâ-i dau drumul să se ducă unde vrea şî el.
Cât de dulce-i viaţa când cu tăţii stăm,
Ghiţă zâci pătărănii, noi i le-ascultăm.
Băutură, fete, da' îi mai tragi un fum,
Uite-aşa gustăm din tătii şî ni pare bun.