Într-un bar din Toledo, dincolo de calea ferată
Pe un scaun la bar ea si-a scos inelul de pe deget
M-am gândit atunci să merg m-ai aproape
M-am așezat și am întrebat numele ei
După ce-a băut câteva pahare, ea a spus "nu sunt o laşă"
Dar nu m-ai vreau să trăiesc din vise
Sunt dornică de distractie
Si vreau să văd cum ar fi viata altfel...
În oglindă l-am văzut apropiindu-se
L-am privit cu atenție de aproape
Şi-am observat cât de năucit părea
A venit la femeia care stătea acolo lângă mine
Având o privire ciudată pe fața lui
Cu marile mâini bătătorite arăta ca un munte
Pentru o clipă am crezut că sunt mort
Dar a început să tremure, inima lui era frântă
Şi se -ntoarse spre femeie spunând
Ti-ai găsit momentul să mă părăsești, Lucille
Cu patru copii înfometați si cu recolta rămasă pe câmp
Am m-ai trecut prin vremuri grele si momente triste
Dar de data asta, rana de la tine nu se va vindeca
Ti-ai găsit momentul să mă părăsești, Lucille
După ce ne-a lăsat-am comandat mai mult whisky
Şi mă gândeam cum ea l-a făcut să pară atât de mic
De la luminile barului până la camera închiriată de hotel
Ne-am plimbat, fără să ne vorbim deloc
Era o frumusețe, dar când a venit la mine
Trebuie să fi crezut că mi- am pierdut mintea
Nu am putut să o cuprind în braţe, pentru că cuvintele pe care el i-a spus
Îmi tot reveneau în minte.
Ti-ai găsit momentul să mă părăsești, Lucille...