Când s-au întâlnit, avea cincisprezece ani
Ca un trandafir negru înflorit în sălbăticie
Şi deja ştia că va muri
”Ce e mâine fără tine?
Acesta este ultimul nostru rămas bun”
Este mai slăbită, pe zi ce trece
Ca frunzele toamnei zburând
Până într-o zi, îi spuse: ”Atunci când mor”
”Ce a fost vara pentru tine?”
Îl întrebă cu un zâmbet
”Ce e mâine fără tine?”
Răspunsul, e tăcere
Ea spune,
”Voi fi mereu cu tine
Sunt ancora tristeţii tale
Nu există nici un scop pentru ceea ce voi face
Pentru că te iubesc, te iubesc până la moarte”
Dar durerea a devenit prea adâncă
Muntele a căzut în prăpastie
Şi rănile nu se vor vindeca niciodată
Căci durerea pierderii e mai mult decât putea simţi
El spune,
”Voi fi mereu cu tine
Prin ancora durerii mele
Tot ce ştiu, sau am ştiut vreodată,
Este că te iubesc, te iubesc până la moarte”
”Ce e mâine fără tine?
Acesta este ultimul nostru rămas bun?”
[Chitară Solo]
”Voi fi mereu cu tine
Sunt ancora tristeţii tale
Nu există nici un scop pentru ceea ce voi face
Pentru că te iubesc”