Confuzia se zbate nerăbdătoare în jurul inimii noastre
Aceasta golește credința care luminează întunericul și ne eliberează
Din lanțurile războiului nostru și durerea ce o odată am numit-o dragoste
Otrava îndoielii înrobește mințile noastre și sângerăm
Renunțăm la încrederea care ne-a ținut orbi și dispare
Sub aripile sângerii ale urii, unde cei pierduți sunt în siguranță
Pana când vor iubii din nou
Inima întunericului este speranța de a te găsii acolo
Si acea speranță va fi recviemul iubirii noastre
Ne rugăm către șarpele încântării, cu disperare
Întrebările sunt răspunse și încercăm să nu plângem
Pană când suntem siguri că suferim din dragoste
În catacombele visurilor noastre suntem atât de slabi
Promisiunea făcută să fie încălcată, încă bântuie somnul nostru
Nu ne vom deschide ochii, speriați ca putem murii din nou pentru dragoste
Inima întunericului este speranța de a te găsii acolo
Și acea speranță va fi recviemul iubirii noastre
Mântuirea ce o căutăm ne va aștepta acolo
În inima întunericului singur și speriat
Cu o promisiune de moarte pentru dragostea noastră
Și acum că suntem liberi de lanțurile iubirii nostre întunecate
Sunt pierdut
Atât de pierdut
Inima întunericului este speranța de a te găsii acolo
Și acea speranță va fi recviemul iubirii noastre
Ia-mă în brațele tale și cantă-mi cântecul tău frumos
Ține-ma până când suntem unul și cantă-mi cântecul tău frumos
Inima întunericului este speranța de a te găsii acolo
Și acea speranță va fi recviemul iubirii noastre
(Ia-mă în brațele tale și cantă-mi cântecul tău frumos
Ține-ma până când suntem unul și cantă-mi cântecul tău frumos)