Eu sunt din fado! Cum bine știi!
Trăiesc într-o poezie cântată, un fado pe care eu l-am imventat
Vorbesc, dar nu mă pot dărui
sufletul îmi cântă, și doar sufletele știu cum să mă asculte
plângeți, plângeți, poeți ai țării mele
trunchiuri din aceeași rădăcină, din viața care ne-a adus laolaltă.
Și dacă nu ați fi alături de mine, atunci nici fadoul nu ar fi
și nici fadiști cum sunt eu!
Vocea asta, atât de îndurerată, e toată din vina voastră
poeți ai vieții mele.
E o nebunie! Spun ei, dar mereu faimoasă este nebunia asta, de a cânta și de a suferi.
plângeți, plângeți, poeți ai tării mele
trunchiuri de aceeași rădăcină, din viața care ne-a adus laolaltă
Și dacă nu ai fi alături de mine, atunci fadoul nu ar mai fi
și nici fadiști cum sunt eu!
(Traducere de George Cușnarencu)