Sunt din fado!
Cum știu că am mai spus;
Trăiesc o poezie cântată
Dintr-un fado de mine compus.
Eu vorbind
numai, nu mă pot dărui;
Dar când sufletul îmi cântă,
Sufletele mă pot auzi.
Plângeți
Voi poeți din țara mea;
Crengi din aceeași tulpină,
Din viața ce alături ne vrea.
Și dacă
N-ați fi fost cu mine la greu,
N-ar mai fi fost nici fado,
Nici fadiste cum sunt eu.
Astă voce
E ecoul durerii grele
Doar din vina voastră,
Poeți ai vieții mele.
E-o nebunie!
Parcă aud că veți grăi-
Dar sfântă-i nebunia
De a cânta și-a suferi!
Plângeți
Voi poeți din țara mea;
Crengi din aceeași tulpină,
Din viața ce alături ne vrea.
Și dacă
N-ați fi fost cu mine la geu,
N-ar mai fi fost nici fado,
Nici fadiste cum sunt eu!