Călătoria s-a sfârșit, o alta tocmai a-nceput
Sub clar de lună, dar lângă a soarelui căldură.
Caut să te-mbrățișez, în zi cu soare sau ploioasă,
Eu pe sus ceruri mă-ntorc din nou acasă.
Până acum am rătăcit ca niște corăbii pe mare,
Zările pălesc, am pierdut în fața destinului.
Plutesc nori de furtună; mândria ne e precum durerea,
Care a ținut în frâu vânturile care ne aduc din nou acasă.
Pot vedea acum rândunelele în al lor zbor,
Privesc dansul lunii pe oceane, în noapte.
Copacii cresc în sus, să ajute zborul păsărilor
Și creaturile, care le vor auzi când plâng.
În noapte, ca niște suflete pierdute noi dealul îl urcăm
Și-n întuneric, lumina noi o căutăm.
Și dimineața, ca roua proaspăt căzută,
Aidoma unei răsuflări de lună, vin acasă la tine.
Călătoria s-a sfârșit, o alta tocmai a-nceput
Sub clar de lună sau lângă a soarelui căldură.
Căci îmi amintesc, asta dacă inima nu mă-nșeală,
Precum un vultur, vin acasă la tine.