Am atât de mulți frați
Că nici măcar nu pot să-i număr
Prin văi, prin munți
Prin câmpii și pe mări
Fiecare cu treburile lor
Fiecare cu visele lor
Cu speranța înainte
Și cu amintirile în spate
Am atât de mulți frați
Că nici măcar nu pot să-i număr
Toți oameni calzi
Prietenoși
Mereu gata să se roage când trebuie
Mereu pregătiți să plângă când trebuie
Cu un orizont deschis
Care privește mereu mai departe
Și cu forța necesară de a-l căuta
Cu determinare și dorință
Când totul pare mai aproape
Atunci se îndepărtează mai mult
Am atât de mulți frați
Că nici măcar nu pot să-i număr
Și așa ne ducem noi zilele
Tăbăciți de singurătate
Purtându-ne morții în suflet
Pentru ca nimeni să nu rămână în urmă
Și așa ne recunoaștem noi
După privirea pierdută
După versurile pe care le mușcăm
Niște semințe ale imensității suntem
Și așa ne ducem noi zilele
Tăbăciți de singurătate
Purtându-ne morții în suflet
Pentru ca nimeni să nu rămână în urmă
Am atât de mulți frați
Că nici măcar nu pot să-i număr
Și o logodnică atât de frumoasă
Al cărei nume e: libertate