Los dados eternos [Romanian translation]

Doamne-al meu,

stârneşte milă fiinţa-n care-s aflător;

rău îmi pare pâinea să-ţi înghit;

dar acest sărman lut gânditor

nu e coaja ce-a dospit în a ta coastă:

tu n-ai Marii să te fi părăsit!

Doamne, om dac-ai fi fost cu-adevărat,

ai fi ştiut să fii un Dumnezeu;

doar că tu, dintotdeauna împăcat,

din opera-ţi nimic nu ai simţit.

Divin e omul! – el te-a pătimit!

Azi, prin vrăjiţi-mi ochi trec scăpărări

ca-n ochii unui osândit:

Doamne, vei aţâţa mulţimi de lumânări,

să dăm de-a dura zarul învechit...

Poate, o, jucător, de-i voia sorţii

- a cosmosului tot -,

va fi să iasă cearcănele Morţii

precum, funebrii, cei doi aşi de glod.

Doamne, în noaptea surdă, neagră, de tăciuni,

n-o să mai poată juca, fiindcă Pământul

e-un zar de-acum uzat şi rotunjit

de cât s-a dat, pierind în zare, rostogol,

şi nu se va opri decât în gol,

în golul vastelor îngropăciuni.