Te întreb pe genunchii mei, lună, nu pleacă!
Aprinde noaptea, acela inimă, deziluzionata.
Uneori maltratată.
Nu te voi ierta,
Dacă mă laşi singur,
Cu sentimentele,
Ca trec că vântul,
Se agita totul,
Si mă faci să înnebunesc,
Nebun,
Să-i sarut buzele,
Lăsând nimic în mine
Spunându-ți totu
Eu,
Nu te voi ierta,
Si mă lași cu această durere
Nu te voi ierta
Şi mă înnebuneşti
Și mă înnebuneşti
Ay ay ay ay...
Te întreb pe genunchii mei
Una și o mie de graţieri
Când zori vine,
Nu-mi spui adio,
Nu-i lasa lacrimile să merg,
De multe cântece,
Unei lună ruptă.
Că o chitară,
Multe promisiuni
Că plec zburând
Că mă înnebunesc
Ay ay ay ay...
Nebun,
Să-i sarut buzele,
Lăsând nimic în mine
Spunându-ți totul.
Eu,
Nu te voi ierta,
(Nu te voi ierta)
Si mă lași cu această durere
Nu te voi ierta
Şi mă înnebuneşti
Și mă înnebuneşti
Şi sunt nebun,
Să-i sarut buzele,
Lăsând nimic în mine
Spunându-ți totul.
Eu,
Nu te voi ierta
Nu te voi ierta
Şi ma laşi cu această durere
Nu te voi ierta,
Şi mă înnebuneşti
Te întreb pe genunchii mei,
Lună, nu pleacă!