Loco [Romanian translation]

Te întreb pe genunchii mei, lună, nu pleacă!

Aprinde noaptea, acela inimă, deziluzionata.

Uneori maltratată.

Nu te voi ierta,

Dacă mă laşi singur,

Cu sentimentele,

Ca trec că vântul,

Se agita totul,

Si mă faci să înnebunesc,

Nebun,

Să-i sarut buzele,

Lăsând nimic în mine

Spunându-ți totu

Eu,

Nu te voi ierta,

Si mă lași cu această durere

Nu te voi ierta

Şi mă înnebuneşti

Și mă înnebuneşti

Ay ay ay ay...

Te întreb pe genunchii mei

Una și o mie de graţieri

Când zori vine,

Nu-mi spui adio,

Nu-i lasa lacrimile să merg,

De multe cântece,

Unei lună ruptă.

Că o chitară,

Multe promisiuni

Că plec zburând

Că mă înnebunesc

Ay ay ay ay...

Nebun,

Să-i sarut buzele,

Lăsând nimic în mine

Spunându-ți totul.

Eu,

Nu te voi ierta,

(Nu te voi ierta)

Si mă lași cu această durere

Nu te voi ierta

Şi mă înnebuneşti

Și mă înnebuneşti

Şi sunt nebun,

Să-i sarut buzele,

Lăsând nimic în mine

Spunându-ți totul.

Eu,

Nu te voi ierta

Nu te voi ierta

Şi ma laşi cu această durere

Nu te voi ierta,

Şi mă înnebuneşti

Te întreb pe genunchii mei,

Lună, nu pleacă!