La poalele munților și a aripilor de vulturi el a sorbit șuvoiul din izvor
Apele au trecut iar căprioarele ar spune iată-l pe tânărul Milan
Focul din sobă încălzea cinci umbre pe pereți,
Iar pe perete Steaua Roșie, Bijelo Dugme și Sfântul Nicolae
Lângă casă grajdul,
În grajd fân, sub fân o rachetă "Maliutka"
Sora s-a măritat bine
Iar fratelui a început să-i meargă firma
Dar tata a fost mahmur de ziua Arhanghelului Gavril
Și a vorbit solemn cu cuvintele strămoșilor
Pe bunicul meu l-au gonit turcii, iar pe-al vostru Austria
Eu am fugit de baioneta ustașă, iar de atunci sunt cărunt
E iarăși vremea ca Serbia să fie apărată cu pușca,
Așezați-vă copii în rând
Fazila era ca de mătase, adevărată zână doar fără aripi
Tatăl ei târguia piei de la Visoco până la Gorajde
În casă zâmbete, baclava și farfurii pline
Avea patru frați, patru cerbi zvelți
Dar mama a scăpat o lacrimă în prima zi de Bairam
Tata a vorbit liniștit, ca un boier bătrân
Trebuie apărată Bosnia copii, a noastră unică
S-au privit atunci frate cu frate,
Fără îndoială începe războiul
Era noapte și era rece, o ambuscadă vicleană
Acțiunea a condus-o patru frați, patru cerbi zvelți
A răsunat vaietul defileului, s-a revărsat sânge în râu
Au prins doi băieți vii
Tot viu și pe fratele lui Milan
Contraofensiva așa cum s-a întâmplat a fost dură
Armata sârbă a condus-o personal colonelul Slavco Lisița
Noaptea s-a dat deoparte, nu s-au ivit nici zorii
Prin piața distrusă umbla Milan
Căutându-și fratele
Dar în locul fratelui sub liliac stătea frumoasa Fazila
Tu mergi acum cu mine, regulile sunt clare
Frații tăi îl țin pe fratele meu
Urmează schimbul
Nimic nu ți se va întâmpla dacă ești deșteaptă
Căci dragostea lovește des acolo unde nu trebuie
Și când omul speră cel mai puțin
Și când dragostea lovește pătimaș atunci apare și nenorocirea
Și în flăcări de obicei piere totul
Cinci zile a stat într-un colț, ca cinci sute de ani
Cinci nopți de groază, cinci zile fără atingere
În a șasea zi în ei s-a trezit bestia nebună
În a șasea zi ca un vis s-a născut dragostea
O atingere dulce de buze, blestemată-i soarta
Oare ți-a băut creierul turcoaica mică
Nimic nu înseamnă pentru tine sârbii și Sfântul Nicolae
Că-l bat pe fratele tău, zicea familia
Nu ști că-i război, pe ce lume trăiești
Ea rămâne cu mine, mergeți cu toți la naiba
Și degeaba a sosit știrea că e pregătit schimbul
Degeaba tatăl fetei a trimis bani
Întoarce-te fata noastră
Rămâne cum am zis, nu plec de la Milan
Căci dragostea lovește des acolo unde nu trebuie
Și când omul speră cel mai puțin
Și când dragostea lovește pătimaș atunci apare și nenorocirea
Și în flăcări de obicei piere totul
Până în iarnă nu au ieșit din micul lor bârlog
Blestemați să fie Milan și Fazila și de Dumnezeu și de popor
Se spune că i-a încălzit o dragoste drăcească arzătoare
Se spune că acea dragoste fierbinte într-o noapte a aprins casa
A ars o flacără teribilă deasupra munților Bosniei
Iar armata susține că n-au fost găsite niciunde corpurile
Câteva babe i-au văzut că zboară ca îngerii
I-a primit America afirmă un ziarist de la Reuter
Dar n-a știut exact cine a primit azil
Milan și Fazila sau Milana și Fazil
Căci dragostea lovește des acolo unde nu trebuie
Și când omul speră cel mai puțin
Și când dragostea lovește pătimaș atunci apare și nenorocirea
Și în flăcări de obicei piere totul
La poalele munților și a aripilor de vulturi el a sorbit șuvoiul din izvor