N-am nevoie de permis
să semnez vreo linie
şi n-am nevoie de preot
să-mi spună că eşti a mea
N-am nevoie de diamante
n-am nevoie de mireasă nouă
am doar nevoie de tine, dragă,
să mă priveşti în ochi.
Ştiu că e o vreme grea
şi tatăl tău nu-ţi dă voie
dar n-am nevoie de tatăl tău
să-mi spună ce trebuie să facem!
Acum sunt un milion de întrebări
pe care le-aş pune despre vieţile noastre
dar vreau doar un răspuns
ca să mă pornească:
Şi spun, iubire, poţi să-mi spui unde ne potrivim
eu o numesc iubire, iar ei trai în păcat.
Înseamnă doar tu şi eu sau doar lumea în care răim
Noi trăim în iubire, iar ei zic că trăim în păcat.
E corect pentru ai noştri
care se luptă mai toate nopţile
apoi se roagă pentru iertare
când amândoi sting lumina
sau poartă acel inel cu diamante
când inima ta e de piatră
poţi vorbi, dar să nu spui nimic
stai împreună, dar singură...
Sau e drept să te ţin în braţe
şi să-ţi sărut buzele de noapte bună
dar acea promisiune e pentru totdeauna
dacă semnezi pe linia punctată...
Iubire, poţi să-mi spui unde ne potrivim
eu o numesc iubire, iar ei trai în păcat.
Înseamnă doar tu şi eu sau doar lumea în care răim
Noi trăim în iubire, iar ei zic că trăim în păcat.
Iubire, poţi să-mi spui unde ne potrivim
eu o numesc iubire, iar ei trai în păcat.
Înseamnă doar tu şi eu sau doar lumea în care răim
Noi trăim în iubire, iar ei zic că trăim în păcat.
Nu ştiu unde ne potrivim
Uneori mă sperie
Nu ştiu unde să încep
Nu ştiu unde ne potrivim
Trăind în păcat...