Lettre de George Sand à Alfred de Musset [Romanian translation]

Veneţia, 12 mai 1834

Nu, dragul meu copil, aceste trei scrisori nu sunt ultimul jurământ din mâna amantului care te părăseşte; ci îmbrăţişarea fratelui care îţi rămâne. Acest sentiment este prea frumos, prea pur şi prea blând ca să simt vreodată nevoia de a-i pune capăt. Fie ca amintirea mea să nu otrăvească nici una din bucuriile vieţii tale. Dar nu lăsa aceste bucurii să distrugă şi să dispreţuiască amintirea mea. Fii bucuros, fii iubit, cum să nu fi aşa? Dar păstrează-mă într-un mic colţ secret al inimii tale şi coboară acolo în zilele tale de tristeţe pentru a găsi o consolare sau o încurajare.

Iubeşte deci, Alfred,

Iubeşte pentru totdeauna

Iubeşte o femeie, tânără şi frumoasă

Şi care încă nu a iubit

Menajează-o

Şi nu o face să sufere

Inima unei femei

E un lucru atât de delicat

Când aceasta nu este un sloi de gheaţă sau o piatră

Cred că nu are o cale de mijloc

Şi nu există o astfel de cale

Nici în felul tău de a iubi

Sufletul tău e făcut pentru a iubi cu ardoare

Sau pentru a se usca în întregime

Tu ai spus-o de o sută de ori

Şi degeaba ai negat-o

Nimic, nimic nu a şters acea frază

Nu există pe lume decât dragostea

Care să fie ceva

Poate că m-ai iubit cu durere

Pentru a iubi pe altcineva cu abandon

Poate că cea care va veni

Te va iubi mai puţin ca mine

Şi poate că ea va fi mai fericită

Şi mai iubită

Poate că ultima ta iubire

Va fi cea mai romanescă şi cea mai tânără

Dar inima ta, dar inima ta

Nu o ucide, te implor

Fie ca ea să se pună întreagă

În toate iubirile vieţii tale

Pentru ca într-o zi tu să poţi privi

În urmă

Şi să spui ca mine

"Am suferit adesea

M-am înşelat de câteva ori...

Dar am iubit."