Les Larmes de Septembre [Romanian translation]

Pe străzile orașului înghețat,

demachiate de vântul iernii,

singură, fără busola mea.

Pierdută, ca atâția alți figuranți,

în acest oraș de film în alb și negru,

am fost paralizată, iar ploaia m-a trezit.

Nu-mi spune nimic, trebuie să tăcem,

cuvintele de dragoste îngheață iarna.

Nu e nimic de spus, nimic de înțeles...

Când lumina din septembrie sosește,

trebuie să ne iubim fără întârziere,

și să ne iubim măcar până când începe vara ce vine.

În orașul inundat de zgomot,

singură pe lume, am leșinat.

Lacrimile tale m-au trezit,

m-am regăsit în ele.

Nu-mi spune nimic, trebuie să tăcem,

cuvintele de dragoste îngheață iarna.

Nu e nimic de spus, nimic de înțeles...

Când lumina din septembrie sosește,

trebuie să ne iubim fără întârziere,

și să ne iubim măcar până începe vara ce vine.

Nu-mi spune nimic, trebuie să tăcem,

cuvintele de dragoste îngheață iarna.

Nu e nimic de spus, nimic de înțeles...

Când lumina din septembrie sosește,

trebuie să ne iubim fără întârziere,

și să ne iubim măcar până începe sfârșitul.

Când lumina din septembrie sosește,

care dă lucrurilor un gust de scrum,

închide ochii și mai ales nu spune nimic,

voi șterge universul pentru tine.

E atât de frig, nu pleca...

Și hai să bem din nou lacrimile din septembrie.