Les feuilles mortes [Romanian translation]

O, aş vrea atât de mult ca tu să-ţi aminteşti

De zilele fericite în care eram prieteni,

În acea vreme viaţa era mai frumoasă

Şi soarele mai arzător decât azi.

Frunzele veştejite se strâng cu lopata,

Vezi, n-am uitat,

La fel şi amintirile şi regretele,

Iar vântul nordului le duce

În noaptea rece a uitării.

Vezi, n-am uitat

Cântecul pe care mi-l cântai.

Refren:

Este un cântec ce ne seamănă,

Tu, tu mă iubeai şi eu te iubeam

Şi trăiam noi doi, împreună,

Tu, care mă iubeai, eu, care te iubeam,

Dar viaţa îi desparte pe cei care se iubesc,

Atât de uşor, fără zgomot,

Iar marea şterge de pe nisip

Paşii îndrăgostiţilor dezbinaţi.