Doi porumbei se iubeau cu tandrețe,
Dar unul din ei și-a părăsit adăpostul.
Cât de lungi sunt zilele de așteptare,
Și lungi sunt nopțile fără tine...
Un porumbel și-a regretat perechea,
Eu îmi regret frumoasa dragoste.
Ca el, tânjesc după un fâlfâit de aripi,
Dulcele fâlfâit de aripi al întoarcerii ei.
Am lăsat să plece cu ea
Fericirea ce ne era hărăzită,
Pe cărarea timpului risipit.
Amant, fericit amant, repetă asta deseori.
O absență este întotdeauna prea lungă
Nu are rost să alergi în jurul lumii
Dragostea trece și frunzele cad,
Când acul busolei se învârte.
Doi porumbei se iubeau cu tandrețe,
Dar unul din ei și-a părăsit adăpostul.
Cât de lungi sunt zilele de așteptare,
Și lungi sunt nopțile fără tine...
Un porumbel și-a regretat perechea,
Eu îmi regret frumoasa dragoste.
Ca el, tânjesc după un fâlfâit de aripi,
Dulcele fâlfâit de aripi al întoarcerii ei.
Am lăsat să plece cu ea
Fericirea ce ne era hărăzită,
Pe cărarea timpului risipit.