Când eram mic, tata îmi zicea
Vino și învață de la minunatul lămâi
Nu te încrede în iubire, băiete, mi-a spus tata
Mă tem că vei afla că iubirea este ca și lămâiul
Lămâi, foarte drăguț, și floarea de lămâi este dulce
Dar fructul bietei lămâi este imposibil de mâncat
Într-o zi, m-am întins cu iubirea mea sub lămâi
O fată frumoasă care, atunci când a zâmbit, au apărut stelele pe cer
Am petrecut acea vară sub lămâi, pierduți în iubire
Râsul ei m-a făcut să uit de cuvintele tatălui meu
Într-o zi, ea a plecat fără a spune ceva, și a dispărut și soarele
Iar ea a lăsat în întuneric ceea ce eu știam că a făcut
M-a lăsat pentru altul, e o poveste comună dar e adevarătă
Un om mai trist, dar mai înțelept care acum îți cântă aceste cuvinte