Leggenda di Natale [Romanian translation]

Vorbeai la lună, te jucai cu flori,

aveai vârsta care nu aduce dureri.

Și vântul era un mag, roua era o zeiță

în pădurea fermecată de fiecare idee de-a ta,

în pădurea fermecată de fiecare idee de-a ta.

Și a venit iarna, care ucide culoarea,

și un Moș Crăciun care vorbea de iubire.

Și străluceau darurile de aur și argint,

dar ochii erau reci și nu erau buni,

dar ochii erau reci și nu erau buni.

Îți acoperă spatele de argint și de lână,

din perle și smaralde un colier ți-a împletit,

și-n timp ce încântată stăteai să-l privești,

din cap până-n picioare dorea să te sărute,

din cap până-n picioare dorea să te sărute.

Și acum, când alții te numesc zeiță,

farmecul a dispărut din fiecare idee a ta.

Dar acum la lună ai vrea să-i spui

povestea unei flori veștejite de Crăciun,

povestea unei flori veștejite de Crăciun.