Leggenda antica [Romanian translation]

Femeia fără nume spuse tânărului domn:

ești frumos și aș vrea să te întind pe o pajiște,

să-ți explic pe piele, în ritmul respirațiilor,

că te voiam, te-am dorit;

dacă aș fi fost liberă de a-mi exprima o părere,

de cum să-mi pot trăi viața sexuală,

aș fi putut alege să merg pe un alt drum

sau, aș fi rămas ca acum.

Era, era odată, nu-mi amintesc unde era,

știu numai că de ceva timp, nu mai este.

Tânărul domn, așezat pe anii săi,

înota într-o grămadă de gunoaie,

avea problemele sale, raporturi dificile,

o mulțime de concepte necunoscute;

femeia îl fixa, încerca să-și explice

că nu era acolo ca să-i ceară o rambursare,

pentru cât fusese tânăr, pentru cât fusese bărbat,

trebuia să fie de acord cu ce-i spunea.

Era, era odată, nu-mi amintesc unde, era,

știu doar că de ceva timp nu mai este.

Dar cred că foamea este un gând slab pentru cine a avut-o doar în urechi

și libertatea este un discurs pentru cine nu stă în închisoare

și tinerii nu știu lucruri vechi;

tragicul domn avea un dispozitiv

pentru a reface bucățile durerii

a solicitat tranzistorii, a privit în terminal,

găsindu-ne o doza pentru două ore.

Era, era odată,nu-mi amintesc unde era,

știu doar că de ceva timp nu mai este.

Pe valul regretelor și răzvrătirilor târzii,

ale străzilor stricate și înguste, prost utilizate,

femeia spuse rahat; a scormonit într-un viitor

de plastic și de lumini colorate;

tânărul domn vedea de departe

casele unde mișuna lumea;

a strâns viitorul său programat în detaliu

și plânse fără cel mai mic incident.

Era, era odată,nu-mi amintesc unde era,

știu doar că de ceva timp nu mai este .