Spune-mi unde să plec, spune-mi ce să fac
Voi fi chiar acolo pentru tine
Spune-mi ce să zic, indiferent dacă-i adevărat sau nu
Voi spune eu totul pentru tine
Obişnuiam să fiu genul de copil care mereu credea că cerul cade
De ce sunt conceput atât de diferit ? Sunt un marţian ?
În ce fel de experiment sucit sunt implicat ?
Fiindcă nu fac parte din această lume
De aceea insult autorităţile, sfidând de multe ori
Îmi pierd cumpătul cu mama mea, nu am tată
Prin urmare sunt nestăpânit acasa
La şcoală sunt doar timid şi jenat
Şi n-am nevoie de niciun afurisit de psiholog
Să încerce să descopere de ce am aceste probleme lăuntrice
Crezând că poate încerca să le rezolve
Sunt afară desenând pe trotuar
Şi plimbându-mă vorbesc cu mine însumi
Ori asta ori mă ascund undeva într-un colţ, tăcut
Încercând să mă fac neobservat fiindcă plâng şi suspin
Am avut o zi proastă la şcoală aşa că nu vorbesc
Nişte bastarzi m-au împins într-un nenorocit de dulap
Fiindcă el a spus că m-am holbat
Iar dacă vei cădea te voi duce eu acolo
Voi fi salvatorul din toate războaiele care se dau în lumea ta
Te rog ai încredere în cuvintele mele
Fiindcă asta e moştenirea mea
Nu există nicio garanţie, nu depinde de mine
Poţi doar vedea, asta e moştenirea mea
Obişnuiam să fiu genul de copil care mereu credea că cerul cade
De ce sunt conceput atât de diferit în mintea mea ?
Fiindcă aşa cum gândurile mele sporadice vin e copleşitor
Pentru că mă obsedează orice
Chestiile mici mă enervează, înă nu şi pe tatăl meu
El a spus ''Sayonara'' apoi a tăiat-o
Dar nu dau doi bani
Sunt bine atât timp cât am baterii în Walkman
Nu se întâmplă nimic cu mine, la naiba
Priveşte partea bună, cel puţin nu merg pe jos
Mă plimb cu bicicleta prin apropierea apartamentului meu
Complex pe o viteză de zece
Din piese pe care le-am găsit la gunoi
Un cadru şi nişte anvelope
Cu căştile în urechi mă uit drept înainte
În cazul în care copiii încep cu porcării
Însă dacă asta e tot ce viaţa mi-a rezervat
De ce să mă mai deranjez să încerc să lupt ? Nu are sens
Dar cred că un bec s-a aprins în conştiinţa mea
Cum rămâne cu acele rime pe care le-am scris ?
Îmi ofer într-un fel încredere
În loc să încerc să scap prin benzile mele desenate
De ce să nu distrug ceva mic, cum ar fi Onyx ?
Ca să mă pună în starea să vreau să lupt
Şi să scriu melodii în care să spun ce vreau să spun
Băiatului care zicea că mă holbez la el
Mă apuc de ***** în semn că lupta a început
Cine ar fi ştiut din momentul în care am deschis microfonul
Că aş putea fi iconic în cucerirea mea ?
E cuvânt către Phife Dawg din ''A Tribe Called Quest''
Asta e moştenirea mea
Nu există nicio garanţie, nu depinde de mine
Poţi doar vedea, asta e moştenirea mea
Obişnuiam să fiu genul de copil care mereu credea că cerul cade
Acum faptul că sunt conceput diferit e grozav
Căci dacă nu eram, nu aş fi fost capabil să fac astfel de cuvinte
Să conectez linii precum integrame
Şi să folosesc cuvintele adversarilor mei ca o putere
Să încerc să le primesc şi să mă inspir din ele
Fiindcă toată viaţa mi s-a spus şi am fost învăţat că nu valorez nimic
De voi, nenorociţi saci giganţi de minciună şi rahat de câine
Acum tu să taci ! Eu vorbesc
Credeam că sunt plin de rahat iar acum tu venerezi pământul pe care calc ?
Sunt eu împotriva lumii, şi ce ?
Sunt Brian Dawkins versus întregul O şi ofensiva a 16 Lions
Aşa că adu-i pe Giants Falcons şi Miami Dolphins
E jocul cu saci de corp, eu furnizez sicriele
Fiindcă tu, Dicks, pupi în c*r o grămadă de Brian Baldingers
Vei muri un adulat de bile
Am fost diabolic cu acest dialog din '99 Rawkus
Tu nu respecţi moştenirea pe care o las în urmă
Puteţi cu toţii să sugeţi o ****
Ziua în care mă vei învinge
Va fi ziua în care porcii vor zbura din fundul meu
Şi o farfuri zburătoare plină cu cârnaţi italieni
Sunt cel mai exaltat şi nu mă opresc
Până voi muri epuizat, să inhalaţi fumul epuizării mele
Cea mai bună parte la mine e că nu sunt tu
Sunt eu, sunt focul Marshall iar asta e ...
Asta e moştenirea mea
Nu există nicio garanţie, nu depinde de mine
Poţi doar vedea, asta e moştenirea mea