Toată viaţa mea am fost în aşteptare,
Ca tu să aduci un basm în calea mea,
Am trăit o fantezie fără sens,
Nu e în ordine, nu mă simt în siguranţă,
Nu mă simt în siguranţă.
Lăsată sfărâmată, pustie şi în disperare,
Vreau să respir, nu-mi ajunge aer,
Credeam că mi-ai fost trimis de Sus,
Dar între noi doi nu a fost niciodată dragoste.
Atâtea mai am de spus,
Ajută-mă să găsesc o cale.
Şi mă întreb dacă ştii
Cum e să simţi cu adevărat
Să fii lăsat singur, afară
Când e frig acolo,
Păi, poate ar trebui să ştii
Exact cum e
Când eşti lăsat afară, singur,
Când eşti lăsat afară, singur...
Îţi spun...
Toată viaţa mea am fost în aşteptare,
Ca tu să aduci un basm în calea mea,
Am trăit o fantezie fără sens,
Nu e în ordine, nu mă simt în siguranţă,
Am nevoie să mă rog.
De ce te porţi cu mine de parcă aş fi un joc?
Întotdeauna altcineva e de vină,
Nepăsător, neajutorat bărbat mic ce eşti,
Într-o bună zi, poate vei înţelege.
Nu mai e mult de spus,
Dar sper ca vei găsi o cale.
Oricum, mă întreb,
Cum e să simţi cu adevărat
Să fii lăsat singur, afară
Când e frig acolo,
Păi, poate ar trebui să ştii
Exact cum e
Când eşti lăsat afară, singur,
Când eşti lăsat afară, singur...
Îţi spun...
Toată viaţa mea am fost în aşteptare,
Ca tu să aduci un basm în calea mea,
Am trăit o fantezie fără sens,
Nu e în ordine, nu mă simt în siguranţă,
Am nevoie să mă rog.
Oh, să mă rog,
(Tatăl nostru din Ceruri)
Ohh, tatăl nostru din ceruri,
(Te rog, salvează-mă)
Oh, salvează-mă.
Şi mă întreb dacă ştii
Cum e să simţi cu adevărat
Să fii lăsat singur, afară
Când e frig acolo,
Păi, poate ar trebui să ştii
Exact cum e
Când eşti lăsat afară, singur,
Când eşti lăsat afară, singur...
Toată viaţa mea am fost în aşteptare,
Ca tu să aduci un basm în calea mea,
Am trăit o fantezie fără sens,
Nu e în ordine, nu mă simt în siguranţă,
Am nevoie să mă rog.