Era vremea unui alt an,
Vremea luminilor de neon,
Vremea de martori ai porumbeilor,
Vremea vitezei și a umbrei,
Vremea scrisorilor aruncate-n foc,
Vremea când eram fericiți.
Era vremea malurilor mării,
Vremea lui Gainsbourg*, a lui Prévert**.
Revăd în minte părul tău desfăcut,
Te jucai în camera de hotel,
Și eu, pe bancheta din spate,
Vedeam lumea răsturnată.
Trăiască vântul iernii!
Și cântecul lui Prévert
Își continuă drumul de la coadă la cap.
Nu sunt un creștin,
Dar îmi amintesc de tot.
Trăiască vântul iernii!
Și totul întoarce pe dos pământul.
Lupii sunt la ușă.
O ultimă privire în spate,
În oglinda retrovizoare.
Era vremea lui Lily Brik***,
Vremea soarelui tatuat.
Era vremea avalanșelor,
Vremea paharelor băute și sparte.
Dar viața ardea ca Piața Roșie,
Când noaptea și-a sfârșit cursa.
Era vremea acordurilor majore,
Unde totul era luminat.
Și-ți aud inima bătând
Încetișor, încetișor...
Nu sunt vindecat.
Era vremea cantatelor,
Vremea când le interpretai pentru mine.
Trăiască vântul iernii!
Și cântecul lui Prévert
Își continuă drumul de la coadă la cap.
Nu sunt un creștin,
Dar îmi amintesc de tot.
Trăiască vântul iernii!
Și totul întoarce pe dos pământul.
Lupii sunt la ușă.
O ultimă privire în spate,
În oglinda retrovizoare.
(Pe drumurile pavate
Am fost a iernii noapte...)