Unde soarele merge sa moara,
Unde vantul se odihneste,
Acolo sunt toate cuvintele
Celor care au fost indragostiti
Si nu au uitat
Tot ce a fost.
Si voi astepta apusul.
Odata trebuie sa treaca vantul.
Eu ma pas purtat
Unde se nasc cuvintele.
Voi cauta cuvintele tale...
Vreau sa ti le aduc inapoi.
Nu e drept ca o femeie,
Din frica de a gresi
Sa nu se poata indragosti
Si trebuie sa se multumeasca
Cu aceeasi poveste intotdeauna,
Cu o viata de visare.
Unde soarele merge sa moara,
Unde vantul se odihneste,
Am intalnit o multime de oameni
Care, intr-o mare de cuvinte
Si in atat de multa confuzie,
Spera inca intr-o iubire.
Nu e drept ca o femeie,
Din frica de a gresi
Sa nu se poata indragosti
Si trebuie sa se multumeasca
Cu aceeasi poveste intotdeauna,
Cu o viata de visare.
Si trebuie sa se multumeasca
Cu aceeasi poveste intotdeauna,
Cu o viata de visare.