Povestea-ncepe pentru voi:
Paris, după Christos, în anii noi
E-o mie patru sute optzeci și doi,
Poem de dragoste și dor,
Noi, artiștii din mulțime,
Sculptori, creatori de rime,
Vom face ca povestea lor
S-ajungă-n veacul următor.
Refren:
A sosit vremea pentru catedrale,
Lumea-i deja intrată
Într-un nou mileniu, iată!
A țintit omul către bolți stelare
Să scrie fapte legendare
În sticlă sau în piatră.
Piatră pe piatră, zi de zi,
Veac după veac, omu-ndrăgi
Turnuri înalte a zidi,
Cu mâna lui le ridicase,
Poeți și trubaduri, în cor,
Au cântat cântece de-amor
Ce promiteau umanei rase
Zile cu mult mai frumoase.
Refren (x2)
S-a sfârșit vremea pentru catedrale,
Hoarde barbare
La porți de oraș le-ntâlnii,
Păgâni, vandali vin, să nu le stați în cale,
Sfârșitul lumii
Se-anunță-n anul două mii,
Se-anunță-n anul două mii!