Le serpent qui danse [Romanian translation]

Cât ador să văd, scumpă nepăsătoare,

A frumosului tău trup,

Ca o pânză pâlpâitoare,

Piele strălucitoare!

Pe adâncile-ți plete,

Din parfumuri înțepătoare,

Înmiresmată și vagaboandă mare,

Din albastre și maronii talazuri.

Ca o corabie care se trezește

În vântul dimineții,

Sufletu-mi visător o cârmește

Spre un cer îndepărtat.

Ochii tăi, unde nimic nu se arată,

Nici dulcele, nici amarul,

Sunt două reci giuvaiere, în care se îmbină

Aurul cu fierul.

A te vedea mergând cadențat,

Ce frumos abandon!

Pare un șarpe ce dansează

În vârful unui baston...

Sub povara leneviei tale,

Capul tău de copil

Se leagănă cu moliciunea

Unui tânăr elefant.

Și trupul ți se-ndoaie și se-ntinde

Ca un elegant vas,

Care dintr-o lovitură își aruncă

În apă catargele.

Ca un potop, umflat de topirea

Ghețarilor asurzitori,

Când apa din gura ta urcă

Până la marginea dinților,

Cred că beau vin din Boemia,

Amar și victorios,

Un cer lichid care-mi presară

În inima mea stele.