Întâiul pas,
Aș vrea ca ea să facă întâiul pas.
Și că nu se face așa,
Dar totuși mi-ar plăcea
Ca ea să vină la mine,
Căci vezi, eu nu-ndrăznesc.
Tot caut cum să fac
S-o văd, să-i fiu pe plac,
S-o abordez, să-i vorbesc
Și să nu o zoresc.
Să-i spun vorbe de iubire,
Fără a ști, la întoarcere,
Dacă o să-i placă sau va refuza
Acest prim pas.
Întâiul pas,
Aș vrea ca ea să facă întâiul pas.
Putem s-așteptăm mult și bine așa,
Noi putem rămâne
Ani întregi să ne privim
Și fiecare pe cont propriu să trăim.
O voi reîntâlni
În capătul scărilor.
Apoi, ca-n fiecare zi,
Ea-mi va spune ”bună”.
Doar că de astă dată
Ea mă va lua de braț,
Mă va conduce la ea acasă,
Unde vom face...
Întâiul pas al iubirii
În patul ei, zi după zi.
Ea-mi va dezvălui trupul său,
Făcându-mă să am regrete
Că n-am spus mai devreme
Întâiul cuvânt.
Întâiul cuvânt...
Aș vrea ca ea să spună întâiul cuvânt.
Noaptea, asta visez, și e stupid!
Dac-ar vrea ea
Numai să-mi dea un semn, în șoaptă...
Atunci aș face, așa cred,
Întâiul pas.