Mai mult de-o săptămână am petrecut-o împreună
nici nu mai știu cu ce ne-asemănăm.
Orele care s-au scurs ne-au găsit în pat
ne-au învăluit în letargie
și au dezvăluit cât de frumoasă e ea, viața.
Tu țeși stofe lungi de fericire
c-un zâmbet și cu vocea ta.
Pui paie pe foc luptelor mele
nu știu cine va câștiga:
frica, amețeala sau credința.
Nu știu unde ne vom îndrepta.
Îmi repet că nici nu trebuie
tentat să înțeleg unde duc
toate poveștile care merită osteneala.
Oja de pe unghiile tale e drăguță
precum ochii și bărbia de-asemenea.
În liniște deplină, sunt fascinat
de mișcările tale însuflețite
de-această dulce virilitate.
Alura ta de monarh al Indiilor
trebuie că mă-nspăimântase deja
această mare trecere bulversantă
e propulsată pe firmament.
Mi-e frică să nu mă lovesc în cădere.
Nu știu unde ne vom îndrepta.
Îmi repet că nici nu trebuie
tentat să înțeleg unde duc
toate poveștile care merită osteneala.
O fi doar o pasiune trupească
sau iubirea din gușa unei rândunele?
Distanța care ne separă
ne obligă să lăsăm pe mai târziu
verdictul strâns-legat de speranțele noastre.
Tu desenezi pereții și tavanele
eu, mă-mbăt cu cântece.
Despărțiți de un ocean,
pășim pe un drum argintat.
Mi-ar plăcea să fiu gicant.
Nu știu unde ne vom îndrepta.
Îmi repet că nici nu trebuie
tentat să înțeleg unde duc
toate poveștile care merită osteneala.