Am dat peste ea într-o zi lângă talcioc
Unde făceam un salt, doar ca să mă îmbrac
Un gramofon falsa nişte cântece rusești
De pe o rolă care scârțâie ca o poartă ruginită
Ea nu arăta cine ştie cum, nu prea era mare lucru
Și totuși fără să știu de ce, am urmat-o
Eziţi o clipă, nu îndrăznești, atunci îndrăznești
Un moment de nervi îți va răsturna viața
Porte de Clignancourt, o cafenea aflată sub flotă
Ea și-a cumpărat niște tutun de rulat
Am știut doar mai târziu că era marota ei
ne-am defulat cum am putut să ne defulăm.
Ea nu arăta cine ştie cum, nu prea era mare lucru
Ai vrea să bei ceva? Un pastis? Două?
Adesea, fapte mari au cauze mici
Am băut, pauza durează din nou și din nou și din nou ...
Din când în când luăm autobuzul înapoi
Pe 166, în direcția Clignancourt
Și vom face o plimbare în acest talcioc
Unde mă învinovățesc atât de mult că am ieșit la plimbare
Ea nu mai arată cine ştie cât, şi nici eu nu mai sunt cine ştie ce
Obiceiul ne servește drept lipici zilnic
Patul nostru este doar un loc în care se odihnesc corpurile noastre
Suntem aproape fericiți să plecăm dimineața
Patul nostru este doar un loc în care se odihnesc corpurile noastre
Suntem aproape fericiți să plecăm dimineața
Şi vieţile noastre sunt făcute în metamorfoza lor
Nu-s mare lucru, nu par cine ştie ce...