Le dormeur du val [Romanian translation]

E o vâlcea în care doineşte-un pârâiaş,

Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă şi sulfină,

Fâşii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaş,

Stă soarele. Musteşte vâlceaua de lumină.

Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat

Culcat în iarbă, doarme, cu ceafa năpădită

De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.

Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.

Cu tălpile în irişi, el doarme, surâzând

La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.

Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!

Nu-l tulbură mireasma. Cu mâinile pe piept,

Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept

Se cască două găuri roşcate şi hidoase.