Le Chat du Café des artistes [Romanian translation]

(refren)

Când murim înseamnă că suntem morţi,

Când nu mai zâmbim înseamnă că nu mai trăim,

Când voi tăia firul,

Aruncaţi-mă într-un tomberon!

Lasaţi-mă să putrezesc o lună

Şi de acolo aruncaţi-mă la pisică

Ce să-mi refuze splina şi ficatul

Dar să-mi alegeţi ora potrivită pentru ca ea să-mi mănânce inima.

Să rămân cu voi

Pe umerii şi pe genunchii voştri,

Să fiu, deoarece trebuie să existăm,

Pisica de la Cafeneaua Artiştilor.

Şi dacă se termină pâinea,

Voi fi acolo, şi nu ezitaţi,

Rupeţi-mi labele şi gâtul

Şi apoi mâncaţi-mă, mâncaţi chiar şi pisica!

Nu va fi pentru prima dată

Când e mâncat un artist.

(refren)

Şi apoi ei m-au uitat acolo

Lalalalalalalala

Aşa cum au uitat pisica,

Cum îmi vor uita chipul şi cântecele.

Nu va fi pentru prima dată

Când e uitat un artist.

(refren)

Şi apoi ei m-au uitat acolo

Lalalalalalalala

Lalalalalalalala

Lalalalalalalala