Nancy iarna, pe lapoviţă,
o fată intră într-o cafenea.
Eu îmi beau paharul, ea se-aşează alături
eu nu ştiu cum să o abordez.
Ploaia, timpul bun, n-are pic de geniu
însă-i bine pentru-a forţa norocul
Apoi vine momentul când vorbim de
şi ninsoarea se topeşte sub paşii noştri.
Ne-am cunoscut la cafeneaua Trei Porumbei
Am întâlnit îndrăgostiţi fără adăpost
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume.
N-aveam nimic, dar aveam toată viaţa.
Nancy primăvara, undeva pe la prânz
ea mă iubeşte, şi eu de asemeni.
Ne plimbăm discutând şi filozofând
Eu îi fac mii de poze
Micile bistrouri din zonă
la soare şi-au deschis terasele
însă e-atâta lumină şi zgomot
aşteptăm să vină noaptea.
Ne-am văzut la cafeneaua Trei Porumbei
Am întâlnit îndrăgostiţi fără adăpost
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume.
N-aveam nimic, dar aveam toată viaţa.
Nancy, prea departe, la capăt de pământ
asta îndepărtează orice aniversare
Însă eu sunt sigur, durerile vin
bunătatea trece prin Lorena
Ea a plecat pe alte căi
ce nu se mai intersectează cu-ale mele.
Eu te-am uitat, dar e prea mult
Mi-a venit să mă gândesc la tine...
Ne-am văzut la cafeneaua Trei Porumbei
Am întâlnit îndrăgostiţi fără adăpost
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume.
N-aveam nimic, dar aveam toată viaţa.