Nancy iarna, moină,
O fată întră într-o cafenea,
Eu îmi beau paharul, ea se aşează lângă mine,
Nu ştiu cum s-o abordez.
Ploaia, vremea frumoasă, nu-i nimic genial,
Dar e bine ca să-mi încerc norocul,
Apoi vine momentul în care vorbim despre noi
Şi zăpada s-a topit sub paşii noştri.
Ne-am cunoscut la cafeneaua « Trei porumbei »
La întâlnirile iubirilor fără adăpost,
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume,
Nu aveam nimic, dar aveam toată viaţa înainte,
Primăvara Nancy seamănă cu sudul Franţei,
Ea mă iubeşte şi eu o iubesc,
Ne plimbăm vorbind, rescriem filozofia,
Îi fac o mie de poze,
Micile bistro-uri din jurul pieţei
Şi-au scos la soare terasele,
Dar era prea multă lumină şi zgomot,
Am aşteptat să vină noaptea.
Ne-am cunoscut la cafeneaua « Trei porumbei »
La întâlnirile iubirilor fără adăpost,
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume,
Nu aveam nimic, dar aveam toată viaţa înainte,
Nancy e destul de departe, e la capătul lumii,
Se depărtează la fiecare aniversare,
Dar sunt sigur, supărările mele îşi aduc aminte,
Fericirea s-a dus prin Lorraine.
Ea s-a dus să urmeze alte căi
Care nu se întretaie cu ale mele,
Te-am uitat, dar e mai puternic decât mine,
Câteodată mă gândesc la tine.
Ne-am cunoscut la cafeneaua « Trei porumbei »
La întâlnirile iubirilor fără adăpost,
Eram bine, ne simţeam singuri pe lume,
Nu aveam nimic, dar aveam toată viaţa înainte.