Nu a existat niciodată un om atât de liber,
Niciun om n-a fost atât de puternic ca el.
Liber şi-a făcut sufletul,
Puternică şi-a făcut credinţa.
Mersul lui era lent
şi cuvintele lui la fel,
şi s-a dus rătăcind şi plângând.
El vorbea despre
iubire şi libertate.
Nimic vreodată
nu l-a putut opri.
Drumul avea lacrimi
că cel rătăcitor a plecat.
El s-a dus departe plângând
ca vântul care se îndepărtează.
El a spus tuturor oamenilor,
pe care i-a întâlnit în drumul lui,
ce l-a învăţat foamea
şi despre setea pe care a avut-o.
Dar nimeni nu l-a ascultat
şi ei au râs de el,
şi el a plecat rătăcind şi plângând.
Oh, nu, nu, nu…
Nu o să-l uit niciodată.
El vorbea despre
foame şi sete.
Drumul avea lacrimi
că cel rătăcitor a plecat.
El s-a dus departe plângând
ca vântul care se îndepărtează.
Drumul avea lacrimi
că cel rătăcitor a plecat.
El s-a dus departe plângând
ca vântul care se îndepărtează.