Stau, şi mă-ntreb pentru ce
suntem doi când puteam să fim doar unul
Pentru ce şi-au umbrit două vieţi
zorii primei dimineţi
Vin amintiri şi-mi vorbesc,
glasuri vechi care gându-mi dojenesc
şi-mi amintesc un sărut
dorit şi rămas ne-nceput
de-un gest ce-a murit neîmplinit
La un pas de fericire
ne-a oprit o şovăire
Şi un dor a rămas necules;
ghiocel neînţeles
ghiocel care-aşteaptă şi acum
înflorit în colţ de drum
Vin amintiri murmurând
ce-ar fi spus zeci de vorbe nerostite
mângâieri care cer, care vor
drept la primăvara lor
Şi vine ceru-nstelat
ametist ce zadarnic ne-a vegheat
se-adună în inima mea
şi-i spun că te-ntreb ca şi ea
de ce ne-am ascuns dragostea
La un pas de fericire
ne-a oprit o şovăire
Şi un dor a rămas necules;
ghiocel neînţeles
ghiocel care-aşteaptă şi acum
înflorit în colţ de drum
Azi când iubirea a-ndrăznit
şi şi-a spus gândul ei de primăvară
un sărut să închidă-n el
primul nostru ghiocel
ghiocel ce ne-aşteaptă şi acum
pe al vieţii noastre drum