La un pas de fericire

Stau, şi mă-ntreb pentru ce

suntem doi când puteam să fim doar unul

Pentru ce şi-au umbrit două vieţi

zorii primei dimineţi

Vin amintiri şi-mi vorbesc,

glasuri vechi care gându-mi dojenesc

şi-mi amintesc un sărut

dorit şi rămas ne-nceput

de-un gest ce-a murit neîmplinit

La un pas de fericire

ne-a oprit o şovăire

Şi un dor a rămas necules;

ghiocel neînţeles

ghiocel care-aşteaptă şi acum

înflorit în colţ de drum

Vin amintiri murmurând

ce-ar fi spus zeci de vorbe nerostite

mângâieri care cer, care vor

drept la primăvara lor

Şi vine ceru-nstelat

ametist ce zadarnic ne-a vegheat

se-adună în inima mea

şi-i spun că te-ntreb ca şi ea

de ce ne-am ascuns dragostea

La un pas de fericire

ne-a oprit o şovăire

Şi un dor a rămas necules;

ghiocel neînţeles

ghiocel care-aşteaptă şi acum

înflorit în colţ de drum

Azi când iubirea a-ndrăznit

şi şi-a spus gândul ei de primăvară

un sărut să închidă-n el

primul nostru ghiocel

ghiocel ce ne-aşteaptă şi acum

pe al vieţii noastre drum