Un tren pleacă,
altul se întoarce-n gară fără sens
La un macaz
ne oprim o clipă-n iluzoriul mers
dar tu m-aştepţi mereu,
tu, unicul meu tren...
Când rătăcesc, mă chemi
tu nu eşti efemer...
An după an,
drumul vieţii se complică fără sens
doar căutări,
locuri şi imagini, zile fără sens
dar tu m-aştepţi mereu(mă aştepţi)
tu, unicul meu tren...
Când rătăcesc, mă chemi
tu nu eşti efemer...
Iar...
Fără un cuvânt,
mă priveşti cum plâng
Iar...
te găsesc la fel,
te iubesc ca ieri
Iar mă-ntorc la tine
Vino, te rog...
Un tren pleacă,
altul se întoarce-n gară fără sens
La un macaz
ne oprim o clipă-n iluzoriul mers
de ce m-aştepţi mereu, (mă aştepţi)
tu, unicul meu tren...
Când rătăcesc, mă chemi (iar mă chemi)
tu nu eşti efemer...
Iar...
Fără un cuvânt,
mă priveşti cum plâng
Iar...
te găsesc la fel,
te iubesc ca ieri
Iar
să exist nu pot
fără să te văd
Iar
fără un cuvânt
mă priveşti cum plâng
Iar mă-ntorc la tine
Vino, te rog...
Te rog...