Este un purice malefic
Care mă enervează acum,
Pentru că mă muşcă şi se ascunde,
Şi nu pot pune mâna pe el.
El sare şi sare, intră în hainele mele
Glumind de pudoarea mea.
Impertinenţa lui mă înfurie,
Şi odată l-am prins viu.
Pentru această ticăloasă bestie
Pe care o caut,
Pentru această spurcată bestie,
Nu există scăpare.
Nu există salvare,
Nu există salvare!
Mă odihneam, citind
Un roman preţios,
Când acest obraznic purice
A venit să mă enerveze.
Acum de patru ori mi-a scăpat
Când creadeam că l-am prins
Şi pentru pentru multele muscături pe care mi le-a făcut
Pentru acest indiscret purice
Odată ce l-am prins
În mâinile mele,
Odată ce l-am prins
Nu va exista iertare.
Nu va exista iertare,
Nu va exista iertare!
Deşi mi-am pierdut liniştea
Datorită acestui purice iritant,
O să rămân calm
Până ce am realizat uciderea.
Acum nu mai aleargă,
Acum nu mai muşcă,
În mâinile mele
În sfârşit a murit.
Această fată se întoarce
La odihna ei,
Şi în consecinţă, bunilor domni,
Acest cântec
s-a sfârşit
complet,
s-a sfârşit.
Acest cântec,
Acest cântec.