La fântâna limpede
Merg să mă plimb
Atârnat de cea mai înaltă creangă
Printre castane
Pare că te balansezi
Eu te zăresc şi mi se înmoaie picioarele( lit. îmi pierd picioarele)
Chiar dacă nimic nu mai are importanţă
Ai găsit cel puţin cheia
Care ne dă înapoi copilăria
Şi râsul nostru nebun de şcolari?
În această noapte
Este vântul de toamnă
Care te va legăna
Lasă-l
Ferit de oameni
Leagănă-te lângă mine
Va fi desigur neplăcut
După o scurtă ezitare
În momentul aşezării scaunelor
Pentru masa de revelion
Vei trăi în toate tăcerile nostre
La întâmplare din conversaţii
Voi scuza absenţa ta
Dar nu-ţi voi mai spune numele
În această noapte
Este vântul de toamnă
Care te va legăna
Lasă-l
Ferit de oameni
Leagănă-te lângă mine
Atârnat de cea mai înaltă creangă
Într-o zi te voi ierta
Spune bunului Dumnezeu că este duminică
Şi că poate veni să te caute