Când roşu ca şi rubinul, soarele se scufundă în mare
O melodie din vremuri trecute sună în inimă.
Melodia, spune despre un om care a mers la bord
şi a spus iubitei sale un cuvânt de rămas bun:
Nu plânge dacă nu vin înapoi!
O să-ţi găseşti altul, nu o lua atât de greu!
Şi un porumbel alb va zbura la tine
aducând un ultim salut de peste mări, de la mine.
La Paloma adio!
La fel ca marea furtunoasă
aşa este şi viaţa, un dute - vino
dar cine poate să înţeleagă vreodată?
La Paloma adio!
La fel ca marea furtunoasă
aşa este şi viaţa, un dute - vino
dar cine poate să înţeleagă vreodată?
Se uită în fiecare dimineaţă întrebând în port -
de vaporul "La Paloma"
ea niciodată nu a mai fost acolo.
Şi un porumbel alb a zburat deasupra mării!
Din acel moment a ştiut
nu mai există drum de întoarcere!
La Paloma adio!
La fel ca marea furtunoasă
aşa este şi viaţa, un dute - vino
dar cine poate să înţeleagă vreodată?
La Paloma adio!
La fel ca marea furtunoasă
aşa este şi viaţa, un dute - vino
dar cine poate să înţeleagă vreodată?