Dacă ziua pot să nu mă gândesc la tine
noaptea te blestem
și când în sfârșit se ivesc zorile
este numai un gol în jurul meu
Noaptea îmi apari imensă
în zadar incerc sa te prind
dar te amuzi chinuindu-mă
noaptea mă înnebunești
Noaptea
mă înnebunește, mă înnebunește
Și glasul tău sfâșie întunericul
unde să te caut nu știu
te văd și speranța revine
te iubesc încă foarte mult
Pentru o clipă reapari
mă chemi și-mi întinzi mâinile
dar sângele meu îngheață
când te îndepărtezi râzând
Noaptea
mă înnebunește, mă
înnebunește
Ziua strălucește în pace deplină
și imaginea ta
dispare
fericită regăsești un altul
acel altul care mă înnebunește
Noaptea
mă înnebunește
mă înnebunește
mă înnebunește