Poate fi misterioasă și întunecată,
Te poate înspăimânta când vrea,
Dar te îmbrățișează și te protejează dacă o asculți...
Dacă te ascunzi și cauți înăuntrul ei puterea de a merge mai departe
Și n-o trădezi cu soarele și razele lui.
Mă apără de insulte și de minciuni, care nu fac decât să mă rănească și să mă discrediteze,
Îmi dă libertatea de a face ce vreau chiar dacă greșesc și-mi fac rău, nu mă insultă...
Spre deosebire de tine, care într-o clipă
Ai șters totul cu buretele.
Și-năuntrul tău n-a rămas decât răul, pentru o greșeală și un moment în care m-am simțit singur,
Fără curaj...
Dar eu știu că noaptea te gândești la mine, iubito,
Îmi cauți mereu mâinile în întuneric, nu...
Nu te preface că ești bine...nu poți uita totul dintr-o dată.
(Nu poți uita) ceva atât de profund și de intens, sau măcar așa cred.
Îmi spun că voi reuși, apoi mă pierd și cad din nou în momentele acelea de disconfort, când totul în jurul meu
E la fel întunecat precum,
Precum noaptea,
Precum rănile abandonate și niciodată vindecate,
Încă deschise.
A greși e omenește, dar pentru tine o greșeală înseamnă totul.
Pentru tine nu sunt altceva decât un ticălos și un om violent, măcar o dată încerc să-mi ascult
Inima și nu orgoliul.
Dar eu știu că noaptea te gândești la mine, iubito,
Îmi cauți mereu mâinile în întuneric, nu...
Nu te preface că ești bine...nu poți uita totul dintr-o dată.
(Nu poți uita) ceva atât de profund și de intens, sau măcar așa cred.
Dar eu știu că noaptea te gândești la mine, iubito,
Îmi cauți mereu mâinile în întuneric, nu!
Nu te preface că ești bine...
Nu poți uita dintr-o dată...
Ceva atât de profund și de intens, sau măcar așa cred.