Noaptea este ca o mare
unde trebuie să merg
veșnic singură.
Și acolo în zori
obișnuiesc să mă opresc
sub acest felinar.
Și trebuie să mă prefac,
să beau și să zâmbesc
până când vine el,
căci doar cu dragostea lui
se îmbrăcă în culori
rozele de pe pielea mea.
Iubitul meu, dragostea mea,
în fiecare zi iubesc mult pe cineva.
Totuși, dragul meu,
te sărut înaintea fiecărei nopți.
Eu umblu prin Paris
învelită în ceața gri
ca un suflet chinuit.
Și-n sunetul acordeonului,
umbra mea e o strigare
de iubire lângă Sena.
Fețele nu se văd,
sărut pe nu știu cine
și mă gândesc la tine.
Poate de-asta vor exista
cei care nu vor uita
săruturile ce le-am dat.
Iubitul meu, bijuteria mea,
nebunia vieții mele este a ta.
Este a ta, dragul meu,
tristețea unei femei a nopții.