Au venit,
Sunt toţi acolo,
De când au înţeles acel strigăt,
Ea va muri, mama.
Au venit,
Sunt toţi acolo,
Chiar şi cei din sudul Italiei,
E chiar şi Giorgio, fiul detestat,
Cu braţele pline de cadouri.
Toţi copiii se joacă în tăcere,
În jurul patului sau pe podea,
Dar jocurile lor nu au importanţă,
Sunt într-un fel ultimele lor cadouri,
Pentru mama, mama.
O reînsufleţim cu sărutări,
Îi rearanjăm pernele,
Ea va muri, mama.
Sfânta Maria cea plină de har,
A cărei statuetă e la locul ei
Bineînţeles că îi vei întinde braţele
„Ave Maria”…
Există atâta iubire, atâtea amintiri
Legate de tine, tu, mama,
Există atâtea lacrimi şi surâsuri
Cauzate de tine, tu, mama.
Şi tuturor bărbaţilor le-a fost atât de cald
Pe drumurile puternicului soare,
Ea va muri, mama,
Ei beau vin nou, rece,
Vinul bun al bunei viţe-de-vie,
În timp ce se aşează talmeş-balmeş
Pe bănci eşarfe şi pălării.
E ciudat, nu suntem trişti,
Aproape de marele pat şi de afecţiune
Se află chiar şi un unchi chitarist
Care cântă, care cântă acordând atenţia
Mamei, mamei…
Şi femeile îşi amintesc
Cântece triste din bătrâni,
Ea va muri, mama…
Foarte uşor, ochii închişi,
Cântă ca un unui copil legănat
După o zi bună,
Pentru ca el să surâdă adormind
„Ave Maria”…
Există atâta iubire, atâtea amintiri
Legate de tine, tu, mama,
Există atâtea lacrimi şi surâsuri
Cauzate de tine, tu, mama.
Că niciodată, niciodată,niciodată
Nu ne vei părăsi…