Visul trece peste timp,
Plutind ca o corabie,
Nimeni nu poate deschide semințele
Din miezul visului.
Timpul trece peste vis,
Adâncit cu totul,
Ieri și mâine se hrănesc
Cu întunecatele flori de doliu.
Visul trece peste timp,
Plutind ca o corabie,
Nimeni nu poate deschide semințele
Din miezul visului.
Peste aceeași coloană
Timpul și visul îmbrățișându-se,
Geamătul copilului se împletește cu
Limba frântă a bătrânului.
Visul trece peste timp,
Plutind ca o corabie,
Nimeni nu poate deschide semințele
Din miezul visului.
Iar dacă visul se preface în zid
Peste câmpul timpului,
Atunci timpul îl va face să creadă
Că se naște în acel moment.
Visul trece peste timp,
Plutind ca o corabie,
Nimeni nu poate deschide semințele
Din miezul visului.
Visul trece peste timp,
Plutind ca o corabie,
Nimeni nu poate deschide semințele
Din miezul visului.