Când mi-am terminat osânda,
când mi-am terminat osânda,
trăiam prea singur, zăpăcit.
Ea muri de suferinţă
şi eu, care am fost de vină,
ştiu că muri bună-n suflet.
Ea muri de suferinţă
şi eu, care am fost de vină,
ştiu că muri bună-n suflet.
O îngopară înspre seară
pe fiica lui Ion Simion
şi era acel Simion
şi era acel Simion, of,
singurul gropar din sat.
El însuşi pe propria fiică
la cimitir o duse
El însuşi săpă mormântul,
el însuşi săpă mormântul,
murmurând o rugăciune.
Şi cum într-o mână ducea lopata,
iar pe umăr cu cazmaua,
prietenii îl întrebară
şi cu toţi-l întrebau:
de unde vii tu Ion Simion?
Eu sunt groparul şi tocmai,
eu sunt groparul şi tocmai
mi-am îngropat inima.