La femme de mon ami [Romanian translation]

Eu știu de ce erai cu ochii plânși

Și cu tristețe mă priveai.

Te-aș fi putut îmbrățișa

Ca să-ți sărut ochii-nlăcrimați.

Dar n-aveam dreptul s-o fac,

Tu ești soția prietenului meu.

Eu știu de ce ai vrut să pleci,

Pe mine nu mă poți minți.

Te-aș fi putut îmbrățișa

Și să te smulg din viața asta,

Dar n-aveam dreptul s-o fac,

Tu ești soția prietenului meu.

Simțeam cum inima-mi se frânge

Căci între iubire și prietenie

Eu n-am putut alege.

Știu și de ce l-ai părăsit

Pe cel ce nu știa să te iubească.

Și eu, eu te-am lăsat să pleci

În căutarea vieții tale.

Mie mi-a rămas doar amintirea.

Tu ești soția prietenului meu.

Eu știu de ce voiai să cânți

Și știu de ce mă priveai așa.

Eu te-aș putea îmbrățișa

Fiindcă azi am dreptul s-o fac,

Tu pentru mine ai fost mereu

Adevărata față a iubirii.

Și totuși nu vom trăi niciodată

În inima aceluiași cântec,

În inima aceleiași case.

Aș vrea să cred c-ai înțeles

Că, și de te-aș iubi,

Pentru mine vei fi mereu

Soția prietenului meu.