Nu ridici mână pentru a mângâia
Deschizi gura doar pentru a ţipa
Laşi urme de durere şi ruşine
Cândva am fost la fel de prost ca tine (x2)
8 dimineaţa, v-aţi aşezat la masă
Dar copii tăi se uită în pământ la ei în casă
Sunt speriaţi, liniştea îi apăsătoare
Se aud doar două linguri ce amestecă în pahare
Şi n-au curaj să-şi privească mama
Au văzut deja la baie că-ncerca s-ascundă rana
Că ai venit târziu aseară, mort de beat
Dintr-o dată când mâncai te-ai oprit şi ai turbat
Ai aruncat cu telefonu în perete
Farfuria a zburat pe biciclete
Mijlocul nopţii şi vecinii din prejur
Auzeau doar vocea ta cum scuipa înjurături
Ai urlat la ea că totul a fost prea sarat
Fără să ştii că ăia mici stăteau ascunşi sub pat
Şi se ţineau de mână în timp ce tu în dormitor
O loveai cu palma pe femeia vieţii lor
Ţi-arunci neputinţa pe soţie
Şi îţi amputezi copii încă din copilărie
Boule, le umplii viaţa de ruşine
Prostule, cândva am fost la fel ca tine
Nu ridici mână pentru a mângâia
Deschizi gura doar pentru a ţipa
Laşi urme de durere şi ruşine
Cândva am fost la fel de prost ca tine (x2)
Ţie îţi place când plouă, dar nu observi că plouă
Acum cu lacrimi peste tine, când îi rupi inima-n două
Când o faci să se simtă de parcă are cu capu
Când faci pe dracu, ţipi la ea ca disperatu
(Fără tine cu tine) tu dai în ea fără rost
Pentru că zice ce simte, o arzi mai mult decât prost
Pentru că vede ce faci şi cum o minţi în draci
Şi cum îţi păsa că vede că eşti la alta-ntre craci
Măcar de ai ştii să vorbeşti (Da' tu ii arati c-o lovesti)
S-arăţi că-ţi pasă de casă, iar fi de ajuns, te gândeşti...
E fără tine demult, pare că s-a obişnuit
Aproape că-şi doreşte, azi, să nu te fii iubit
Şi ai să mori dac-o pierzi, nici măcar nu crezi
Că la anii pe care îi ai eşti prea prost să ştii că pierzi
Sunt mai mic decât tine, da-mi aminteşte de mine
Nu demult să zic eram si eu la fel de prost ca tine
Nu ridici mână pentru a mângâia
Deschizi gura doar pentru a ţipa
Laşi urme de durere şi ruşine
Cândva am fost la fel de prost ca tine (x4)