[Manuel García]
Acum, se pare că eu
Trebuie să privesc spre mare.
Am descoperit noaptea
Și reflecția sa printre bărci.
[Mon Laferte]
Mâine vei găși o floare, pe care ți-am lăsat-o.
La piept îi vei strânge suava vâlvătaie.
[Manuel García]
Și într-un dans subtil
[Mon Laferte]
Libelule de grădină
[Ambii]
Vor traversa cerul sentimentelor tale.
[Ambii]
Cu alte cuvinte, frumusețea pe care vreau să o uit;
Mă cheamă, vine să mă caute,
Mă face să visez.
Cu alte cuvinte, cu violența mării
Aș vrea să sărut din nou până dă sângele.
[Mon Laferte]
Și chiar dacă sunt ani de când
Trăiesc așa departe de mare,
Mereu revin pe meleagurile
Unde mi-am imaginat-o, cu mult timp în urmă,
[Manuel García]
Pe a mea domniță și pe floare ei,
Sub umbreluța sa și iubirea mea,
[Ambii]
Domnița din grădina cu camelii.
[Ambii]
Cu alte cuvinte, frumusețea pe care vreau să o uit;
Mă cheamă, vine să mă caute,
Mă face să visez.
Cu alte cuvinte, cu violența mării
Aș vrea să sărut din nou până dă sângele.